Am înţeles până la urmă. Scris sau oral, cuvântul poate fi orice: argument, vorbă goală, medicament, literatură sau armă… nu albă, ci colorată, în lupta corp la corp. Înveţi să vorbeşti în prima copilărie, dar să literaturizezi înveţi mai târziu. Sau deloc. La ce-ţi poate folosi? Un respectabil domn ce se declara literat, arborând un zâmbet candid dar şi sigur de sine, discuta, printre altele, cu o jurnalistă despre răspândirea patimii cititului, actualmente, la noi. „Cititul este, astăzi, o plăcere de nişă“, constata el, adăugând: „şi scrisul, cam la fel“. Specia scriitorului, totuşi, nu dispare, nu îi dispare nici publicul, găseşte de cuviinţă să-i consoleze pe cei care ar crede contrariul. Are chiar şi o recomandare metodologică, un know-how pentru eventualii aspiranţi la gloria exprimării literare. Surprinzător, dar dânsul nu-i sfătuieşte pe neiniţiaţii de astăzi să apeleze la maeştrii de creative writing şi nici măcar să descarce de pe net asemenea cursuri disponibile în regim free, ca mai apoi s Publicitate ă aplice trucuri repertoriate din vremuri imemoriale. Le propune, în schimb, calea testată – înţelegem – de către dumnealui: să nu înceteze lecturile şi să exerseze scrisul, timp de patru ore pe zi. Cu rezultate, garantează dsa, ce nu vor întârzia să apară, dar după zece ani de perseverare în asemenea exerciţii. Nu pare să fi auzit de Cărtărescu şi de Nina Cassian, ca maeştri în promovarea creative writing-ului. Ajunsă la o vârstă apreciabilă şi la o experienţă de excepţie, Nina Cassian oferea, nu demult, mostre de creativitate în direct la emisiunea Marinei Constantinescu, spunând că ar putea purcede la un remake semantic al traducerii replicii hamletiene „go to nunnery“, adresată Ofeliei, nu prin „du-te la mănăstire“, ci prin „du-te la bordel“, demonstrând cu prisosinţă actualitatea perpetuă a lui Shakespeare, nu doar oportunitatea polisemiei term