● Tatăl fantomă (România, 2012), de Lucian Georgescu; Ceva bun de la viaţă (România, 2011), de Dan Piţa.

Tatăl fantomă e debutul regizoral al publicitarului, profesorului de scenaristică şi ex-criticului de film Lucian Georgescu (membru al aceluiaşi departament din cadrul Facultăţii de Film a UNATC în care predau şi eu). Filmul se bazează pe o nuvelă autobiografică de Barry Gifford, inclusă în volumul The Stars Above Veracruz – şi ea însăşi inspirată de un pelerinaj bucovinean întreprins împreună de Gifford şi de Georgescu, în urma întîlnirii lor de la TIFF 2003 –, dar împrumută titlul unui alt volum al scriitorului american, The Phantom Father. Marcel Iureş joacă rolul unui universitar american (deşi vorbitor într-o engleză ornamentată cu „marvelous“-uri mai degrabă posh-BBC-iste) care, profitînd de un an sabatic (Gifford apare în rolul decanului său), umblă prin Bucovina după rădăcinile familiei sale (evreieşti şi oarecum bellowiene – unchi scriitor, tată gangster). Mihaela Sîrbu e o funcţionară care (nu ni se sugerează de ce, dincolo de faptul că pare generalmente nemulţumită) lasă totul baltă ca să-l însoţească. Cei doi au o idilă, deşi interesul manifestat de bărbat nu iese din parametrii obişnuiţi ai amenităţii turistico-occidentalo-profesorale ce constituie unica trăsătură descifrabilă a personalităţii lui, după cum nici crisparea femeii nu dă prea multe semne de relaxare. E greu de ghicit unde cădeau accentele (şi care erau ele) în partitura compusă de Georgescu pentru duetele Sîrbu-Iureş, după cum e greu de identificat registrul sau seria de registre în care au fost compuse celelalte interacţiuni şi incidente ce alcătuiesc materia epico-dramatică a filmului. Un pic de umor banal (dar măcar identificabil ca umor) pe seama contactului dintre buna-creştere a străinului şi gherţoismul viclean al unui recepţioner de hotel (Nicodim Ungureanu) lasă loc u