Englezii sînt “indignaţi” de stilul lui Abramovici, care a schimbat 8 antrenori în 9 ani. În România recordul e de doar 6. Într-un singur sezon.
Un vestiar straniu, multe nume, puţine resurse în realitate. Un amalgam de personalitaţi şi caractere. Un patron care gîndeşte departe de tradiţia engleză, care visează la un schimb de linii, dar pe cît posibil cu performanţă, lucru extrem de greu de obţinut într-un campionat ca Premier League. Cam asta a găsit Andre Villas Boas la Chelsea, astă-vară. Mai văzuse filmul, într-o altă vară, cea a lui 2004, deşi atunci n-avea rol principal, ci doar unul secundar. Părea soluţia cea mai la îndemînă. În fond, cine ar fi putut curăţa locul de umbrele trecutului decît unul care ştie perfect cine sînt acele umbre? Şi care vrea să arate că poate fi şi el “Special”.
Ceva n-a mers conform planului. Vechea gardă, Cech, Terry, Cole, Lampard, Essien, Drogba, Anelka, Malouda, şi-a văzut ameninţată poziţia. Iar investiţiile n-au venit, poate şi pentru că după nebunia cu Torres patronul nu mai avea chef de altele. Astfel că Villa Boas s-a văzut nevoit să lucreze tot cu posesorii de tricouri celebre, dar cu din ce în ce mai multe scuze generatoare de randament scăzut. Luaţi fiecare din numele de mai sus, analizaţi-le prestaţiile şi veţi găsi cîteva explicaţii! Cînd conflictul a ajuns în vestiar, nimic nu mai era de făcut, atunci cînd o armată e bîntuită de conflicte interne, luptele sînt simplificate pentru orice inamic.
Abramovici a avut de luat o decizie. Şi a luat-o. În acest moment al sezonului nici nu prea avea alternative. Echipa juca oribil, fără chef, ca o obligaţie de serviciu. Pericolul iminent era repetarea contraperformanţei lui Liverpool din sezonul trecut, adică afară din Europa. Pe undeva poate că era mai bine, ar fi fost un an mai plat, iar cel ce va veni pe bancă ar fi avut mai multă linişte. Abramovici face
