Nicolae Kretzulescu s-a născut la 1/12 martie 1812, la Bucureşti, şi a decedat la 26 iunie/9 iulie 1900, în satul Leurdeni-Muscel, azi comuna Leordeni, judeţul Argeş. Şi-a luat bacalaureatul la Paris, apoi a studiat Medicina la Universitatea din Nantes (1834–1839); şi-a luat doctoratul în Medicină şi Chirurgie cu teza „Questions sur les diverses branches des sciences médicales; quelles sont les circonstances générales qui ont plus d’actions sur les appareilles organiques“. Revenit în ţară, a deschis o şcoală de mică chirurgie la Spitalul Colţea, în 1842, unde a fost numit profesor. Este autor a trei volume de Anatomie descriptivă. A lucrat ca medic de „despărţământ“, apoi la Spitalul Patelimon (din 1847). A făcut parte din comisia de redactare a Constituţiei Ţării Româneşti. A sprijinit demersul lui Carol Davila pentru înfiinţarea Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie. În 1854 a devenit director al Depa Publicitate rtamentului de Interne, apoi a ocupat funcţii importante în Justiţie, fiind membru al Curţii de Apel şi al Înaltei Curţi de Justiţie. A fondat, la 1857, Societatea medicală ştiinţifică din Bucureşti, care din 1867 s-a numit Societatea medico-chirurgicală. Este considerat întemeietorul învăţământului obstetrical modern românesc; a iniţiat primul recensământ al populaţiei. A îndeplinit funcţiile de preşedinte al Consiliului de Miniştri (în timpul domniei lui Al. I. Cuza – 1862–1863; 1865–1866); apoi, ministru de interne, ministru al justiţiei, al cultelor şi instrucţiunii publice. Din 1873, a debutat în activitatea diplomatică, fiind agent diplomatic la Berlin, apoi ministru plenipotenţiar la Roma, Paris, Petersburg. În timpul Războiului de Independenţă, a organizat un spital în incinta conacului său de la Leordeni, pe care l-a pus la dispoziţia armatei. A susţinut activ crearea unor instituţii precum Arhivele Statului, Ateneul Rom