Este acest episod o dovadă temeinică a ceea ce teoreticienii corupţiei numesc stat captiv.

Am impresia că premierul Mihai Răzvan Ungureanu abia începe să-şi dea seama în ce s-a vârât atunci când a acceptat oferta de a prelua conducerea Executivului. Iar un semn solid în acest sens vine dintr-un foarte scurt text, cuprins în protocolul secret semnat de şeful Autorităţii Vămilor, Viorel Comăniţă, cu liderul unuia dintre sindicatele vameşilor, Vasile Marica, şi pe care îl publicăm în ediţia de azi.

La o primă lectură, protocolul semnat pe 29 februarie este perfect inutil: Autoritatea Vămilor şi sindicatul se angajează să colaboreze în limitele legii pentru a îmbunătăţi gradul de colectare a taxelor şi accizelor. E ca şi cum şeful Poliţiei şi sindicatele poliţiştilor s-ar angaja să colaboreze pentru combaterea infracţionalităţii.

Dacă intrăm însă în culisele semnării acestui document, vedem abisul. Premierul Ungureanu a cerut imperios ca în două luni de zile să se adune la buget, din combaterea contrabandei, vreo două miliarde de euro. Chiar dacă asta însemna ca unele operaţiuni de colectare, cum ar fi încasarea accizelor, să fie transferate de la instituţiile care se dovediseră ineficiente, cum ar fi în cazul de faţă Autoritatea Vamală, către alte instituţii. O asemenea decizie ar fi lăsat fără obiectul muncii o serie de vameşi, ceea ce ar fi atras trei consecinţe nedorite, dintre care două oficiale şi una neoficială. Cele oficiale sunt concedierea a aproape o mie de vameşi şi pierderea aşa-numitelor stimulente pe care aceşti funcţionari le încasează în funcţie de gradul de colectare. Cea neoficială presupunea retezarea plăţilor informale - ca să le zic aşa - pe care le presupune administrarea uneia dintre cele mai bănoase zone de colectare.

Vasile Marica a simţit imediat pericolul şi şi-a activat ceea ce el numeşte grupe sindicale, pe care