Săptămâna a început cu o ştire importantă din domeniul relaţiilor internaţionale. Ministrului libanez de interne, aflat în vizită oficială la Bucureşti alături de preşedintele său, i s-a furat, de două ori, haina. Prima dată când era la un dineu oficial, oferit de preşedintele României. Care preşedinte, galant, i-a oferit demnitarului libanez o haină nouă. Haina nouă i-a fost furată chiar a doua zi, înainte ca oaspetele străin să depună o coroană de flori. Se pare că, şi de data asta, Traian Băsescu a acoperit paguba, în baza proverbului românesc, "îţi dau haina de pe mine...".

Deşi pare un fapt divers picant, această păţanie arată că schimburile dintre cele două ţări se amplifică, indiferent de criza economică. Undeva, la noi, un român merge îmbrăcat cu haina libanezului. Mai mult, altundeva, un român a căpătat, indirect, dar nu mai puţin impresionant, o haină de la preşedinte. Avem de a face, probabil, cu singurul cetăţean care a obţinut ceva de la Traian Băsescu de când a venit austeritatea şi "statul nu mai datorează nimic nimănui".

Întâmplarea mi-a adus aminte şi de declaraţia unei garderobiere de la Palatul Parlamentului, citată de Dan Diaconescu, care spunea că reuniunea Partidului Poporului, desfăşurată în clădirea sa (a poporului) a fost un succes "pentru că, pentru prima dată, nu s-a furat nimic de la garderobă, nici măcar un fular". Garderoba a ajuns un spaţiu de relevanţă pentru succesul politic intern şi internaţional. Curând, probabil, delegaţiile străine nu îşi vor mai aduce doar bodygurazi, ci şi gărzi-de-palton, mereu gata să apere, cu arma în mână, straiele demnitarilor.

Pentru că era vorba despre oficiali, presa a dat importanţa cuvenită ştirii de mai sus. Dar în România se fură intens haine, ştergătoare de parbriz, portofele, genţi, pălării. Orice. Îmi aduc aminte că, anul trecut, citeam "ştirea momentului", în bre