Este periculoasă actuala lipsă de teamă în faţa unui astfel de scenariu.

Ce ați înțelege din următoarea întâmplare? Săptămâna trecută mă aflam în Londra, la un eveniment dedicat directorilor financiari, și am profitat de ocazie pentru a-i întreba dacă, în opinia lor, Grecia va părăsi până la urmă zona euro. Răspunsul unanim a fost „DA“. I-am întrebat mai apoi dacă și alte state vor cunoaște același scenariu: două treimi din cei prezenți au răspuns afirmativ.

Surprinzătoare siguranța cu care au dat acest verdict, ținând cont că, în urmă cu nici o săptămână, se semna un nou acord internațional de salvare a Greciei. Poate că și-a spus cuvântul neîncrederea tipică cercurilor londoneze (chiar dacă aici e vorba de un grup cosmopolit) privind disponibilitatea viitoare a statelor din zona euro de a mai turna bani în economia elenă. Oricum ar fi, eu tind să le dau dreptate din cel puțin trei motive.

În primul rând, pretențiile creditorilor sunt aproape imposibil de satisfăcut, așa că e doar o chestiune de timp până când guvernul de la Atena va cere din nou un împrumut sau măcar clemență în achitarea unor sarcini. Ministrul german de finanțe, Wolfgang Schäuble, și premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker, au tot avertizat că e posibil să fie nevoie de conceperea unui nou plan de salvare a Greciei. Apoi, statele-creditor nu le pot cere la infinit oamenilor să înțeleagă că banii din impozitele lor se duc în pachete de salvare a altei țări. Maniera neortodoxă în care a fost aprobat ultimul împrumut arată că, de acum încolo, guvernanților europeni le va fi aproape imposibil să mai obțină acceptul populației. În plus, n-ar fi de mirare ca grecii înșiși să se fi săturat de această poveste fără sfârșit. Să fie foarte clar, nu problema falimentului Greciei ne preocupă aici. Oricum, intrarea în faliment s-a produs deja: prăbușirea valorii obligațiu