Vlad Hogea In decembrie 2000, eram cel mai tanar deputat. Aveam 23 de ani. Au trecut aproape 12 ani, dar tot tanar si nelinistit ma simt.

Spuneam, in iunie 2003, de la tribuna Parlamentului, ca ”noua generatie a fost, de-a lungul timpului, motorul tuturor miscarilor reformatoare din societatea romaneasca. Ea si-a desenat profilul spiritual si misiunea istorica, s-a abandonat propriei sorti si si-a devenit singur indrumator. Prapastia dintre lumea veche si lumea noua a impins tineretul in linia intai a schimbarilor radicale de sistem. Asa s-a intamplat si in decembrie 1989. Insa, din pacate, idealurile tinerilor entuziasti, care visasera la o tara puternica, la o Romanie noua, au fost spulberate de profitorii Revolutiei, de dinozaurii birocratiei, de adeptii tranzactiilor cu strainismul, care si-au aparat interesele meschine cu pretul unei adevarate Golgote a Tinerei Generatii, ingenuncheata si umilita de o clica politica venala, corupta si incompetenta. A urmat pervertirea tineretului, realizata inclusiv in urma compromisului cu sistemul pe care l-au facut in primii ani ai democratiei originale unii dintre liderii structurilor de tineret. Tradarea celor care anterior sustinusera cauza innoirii a facut ca electoratul tanar sa ajunga in mod sistematic, din patru in patru ani, masa de manevra a guvernantilor. Mai mult, ca intr-un targ de sclavi al mileniului III, s-a purces la vanzarea pe nimic a tinerelor elite romanesti catre trusturile transnationale de inteligenta. (...) Concomitent, s-a realizat distrugerea sistemului national de invatamant, inlaturarea reperelor morale, inversarea scarii valorilor, eliminarea mentalitatii de invingatori si inlocuirea acesteia cu sentimentul urii de sine si cu cel al rusinii de a fi roman. Tineretul, marele perdant al prefacerilor din 1989, a devenit principala tinta a unor factori de risc extrem de primejdiosi: s