- Domnului să ne rugăm -
Cum era de aşteptat – oare de ce se întrec jurnaliştii români în „dezvăluiri“ pe tema asta? – introducerea clasei pregătitoare în sistemul de învăţămînt românesc creează probleme. Rezistenţa la schimbare, după cum au dovedit în numeroase ocazii anii tranziţiei, e foarte mare în societatea românească. În plus, schimbările – necesare sau nu, bune sau nu – au fost şi sînt la noi prost comunicate şi prost aplicate. Aşa încît, din punctul meu de vedere, nu e nici o surpriză în faptul că această noutate absolută în sistemul nostru educaţional – „ceva“ care nu e nici şcoală, nici grădiniţă – generează atîtea poticniri şi controverse.
Hazardul a avut şi el un rol. Taman cînd trebuia să înceapă înscrierea, a căzut softu’. Sau hardu’, nu e clar. Sau curentul electric. Mă rog, ceva a căzut şi indignările publice au ocupat scena: cum se poate una ca asta? E o bătaie de joc, vrem anchetă, vrem să cadă capete! Curentul de opinie dominant în istoria culturii, gîndirii şi simţirii româneşti – acela că „şi mîine e o zi“ – s-a prăbuşit în faţa intransigenţei: pentru că înscrierile s-au amînat un ceas sau două, părinţii, comentatorii, ştiriştii au uitat de tot şi de toate şi au cerut să fie pedepsiţi vinovaţii. S-a declanşat o anchetă şi pariez că nu va fi pedepsit nimeni, pentru că nu va rezulta clar cine a alunecat pe coaja de banană: hardu’, softu’, curentu’ sau omu’. Aşa că să revenim la clasa pregătitoare.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anPînă să se întîmple drăcia tehnologică şi să se poticnească ritualul înscrierii, unii părinţi au cerut la Curtea de Apel anularea clasei pregătitoare. Fără succes. Alţii au fost supăraţi că trebuie să-şi dea odraslele la anumite şcoli, conform unei arondări bazate pe domiciliu. Or, ei ar vrea să-şi aleagă şcoala, după c
