România ar putea reintroduce pedeapsa cu moartea doar dacă se va izola de comunitatea internaţională, încălcând astfel toate tratatele privind drepturile şi libertăţile omului.
De zeci de ani, tendinţa la nivel mondial este de abolire a pedepsei capitale. Mai sunt 43 de ţări care menţin în legislaţia penală condamnarea la moarte. Dintre acestea, unele dau frecvent astfel de sentinţe şi le aplică, iar cele mai multe menţin această prevedere doar ca o sabie a lui Damocles. În prezent, în Europa, singura ţară care practică execuţiile este Belarus, ceea ce i-a atras sancţiuni din partea Consiliului Europei.
Barierele legislative
Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, protocoalele Consiliului Europei privind dreptul la viaţă şi Constituţia României sunt cele trei piedici majore în calea punerii în aplicare a pedepsei cu moartea.
Tratatul asupra Uniunii Europene nu conţine nicio prevedere pe această temă, menţionându-se doar că „Uniunea respectă drepturile fundamentale, aşa cum sunt garantate de Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale", adoptată în 1950. Însă Carta Drepturilor Fundamentale, inclusă în 2007 în Tratatul de Reformă a Uniunii Europene, este cea care pune punct execuţiilor pentru statele membre ale Uniunii Europene.
În Cartă, la articolul 2, „Dreptul la viaţă", se precizează: „(1) Orice persoană are dreptul la viaţă" şi „(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat." Astfel, dacă până în 2007, spaţiul comunitar doar se ralia acestei prevederi, după acest an, abolirea pedepsei cu moartea a devenit o condiţie pentru aderarea la Uniunea Europeană. De exemplu, Turcia, care a început negocierile preliminare în 2005, a fost nevoită să renunţe la pedeapsa cu moartea.
Tendinţă europeană
În Europa, abolirea totală a pedepsei capitale a
