Ei, "cotigentul" lor, au venit din razboi si isi faceau planuri mari: sa faca avere, sa cumpere pamint, sa-si faca copiii mai "domni". Dar sloganul "Pentru Tara, Neam si Rege" a cazut. Regele a fost alungat, Tara si Neamul au fost hacuite. Au venit comunistii si le-au luat si paminturile. Intr-o anumita imprejurare, despre care n-are rost sa vorbesc aici, mi-a venit in minte un suvoi de povesti, pe care le stiu inca din copilarie de la mama mea, de la alte neamuri... „Cind au venit Janica (tatal meu) si Mihai (fratele tatei, unchiul meu) din razboi - zicea tanti Aneta -, vai, am stat toata noaptea, am plins, am povestit si-am cintat". Tata si cu nenea Mihai mai aveau un kilometru pina acasa, dar ei au ramas la „mosul" (unchiul) lor Mitrita, unde erau mai multe fete si mai multi baieti, verisorii lor, printre care si Aneta. Toti aveau in jur de douazeci de ani. Nu exista televizor pe atunci, ca sa stea tintuiti linga el. Au plins, au povestit si-au cintat. Tata avea un glas frumos, cum avea si mama (cum s-a facut ca eu si sora-mea sintem afoni?), la fel si nenea Mihai, stiau versurile la o multime de cintece, cam ca toti oamenii de pe atunci, care, pare-mi-se, erau mai emotivi, mai sentimentali. Cind tata si nenea Mihai s-a intimplat sa vina deodata din razboi, matusa Melania, sora lor, a fugit de-acasa, ca oricum ar fi alungat-o, fiindca le „facuse neamul de rusine". Matusa Melania era, cum se spunea, „rea de musca", „nu se putea tine", imi explica cei vechi. Fusese o „rauca", alt cuvint de pe atunci, care la biserica se spune „desfrinata". Matusa se maritase, barbatul plecase pe front, iar ea s-a dovedit o adevarata „internationalista" - s-a culcat in lipsa lui cu tot felul de soldati in trecere prin sat: romani, nemti si rusi dupa aceea. Asa ca matusa Melania a fugit de-acasa si a stat ani buni intr-un bordei cu o tiganca, una Irina. Ei, dar tata si fratii lui au f