Autorul Charles Hugh Smith spune că un cartel bancar a înlocuit regulile capitalismului cu un mecanism de perpetuare a datoriilor

"Dacă datoriile sunt mai importante decât oamenii, atunci înseamnă că întregul sistem este malefic şi el trebuie demolat"

"Etica nu îşi are locul în Imperiul Datoriilor", îşi începe Charles Hugh Smith unul dintre articolele sale de pe blogul Of Two Minds, explicându-şi afirmaţia prin faptul că actualul sistem consideră datoriile mai importante decât oamenii. Criza elenă ne arată că austeritatea şi suferinţele din Grecia sunt privite cu detaşare, fiind expediate în planul secund. Mai mult decât atât, tonul este unul superior, reprezentanţi ai sistemului financiar având un discurs care spune că grecii, "aşa cum şi-au aşternut, aşa să doarmă". Abordarea respectivă ignoră totuşi faptul că urmează să sufere oamenii de rând pentru că guvernul lor s-a supraîndatorat în folosul unei cleptocraţii şi a unor elite corupte. Nu este mai puţin adevărat că şi cetăţenii greci au beneficiat indirect de sumele împrumutate, dar de aici şi până la a spune că aceştia merită forţaţi să intre în sclavia datoriilor este mult, mai zice Smith.

Prima vină o au băncile

Etica datoriilor - aşa cum reiese din media - spune că grecii nu trebuiau să împrumute acei euro şi acum trebuie să suporte consecinţele. Această logică pierde însă pe drum un aspect: responsabilitatea creditorilor. Nimeni nu a obligat Grecia să împrumute 200 miliarde euro, însă, de asemenea, tot nimeni nu i-a forţat pe creditori să extindă volumul împrumuturilor acordate.

Un individ care are un nivel sporit de risc în a contracta un credit probabil că ar dori să se împrumute pentru a consuma pentru ca apoi să îi spună creditorului că nu are de unde să dea banii înapoi, dar, de vreme ce nu poate origina un credit, este nevoit să trăiască după propriile-i