Dintotdeauna oamenii au fost si vor fi nemultumiti. Fiecare, la un anumit punct al vietii sau chiar mai tot timpul, vrea o schimbare, mai mult sau mai putin justificata. Este in natura noastra sa vrem mai mult, sa cautam satisfactii ce ni se cuvin. Suntem oameni.

Ciudat e, insa, ca cei care ne conduc fotbalul, cluburile de fotbal, tara, parca n-ar fi oameni. Singura lor nemultumire e nemultumirea noastra.

Specia asta nu intelege ca in nemultumirile noastre, a "prostimii" de pe urma careia ei traiesc fara griji, sta progresul. Suntem doua tabere ce traim pe maluri diferite, dar ne adapam din acelasi rau care ne desparte. Podurile nostre sunt daramate inainte de a fi construite asa incat nu ne mai ramane decat un singur lucru la indemana. Bannerul de la naftalina.

Ca niste nuntasi imbracati cu haine din alt secol, punem pe pancarte ganduri vechi de zeci de ani. Cerem acelasi lucru parca de cand ne-am nascut. Fara rezultat pana acum, dar, orbeste parca, dupa proverbul cu speranta, o facem in continuare. O facem fiindca in rezolvarea nemultumirilor noastre sta viitorul. O facem pentru ca avem urmasi.

Cine ar vrea sa lase mostenire un banner de la naftalina?

Dintotdeauna oamenii au fost si vor fi nemultumiti. Fiecare, la un anumit punct al vietii sau chiar mai tot timpul, vrea o schimbare, mai mult sau mai putin justificata. Este in natura noastra sa vrem mai mult, sa cautam satisfactii ce ni se cuvin. Suntem oameni.

Ciudat e, insa, ca cei care ne conduc fotbalul, cluburile de fotbal, tara, parca n-ar fi oameni. Singura lor nemultumire e nemultumirea noastra.

Specia asta nu intelege ca in nemultumirile noastre, a "prostimii" de pe urma careia ei traiesc fara griji, sta progresul. Suntem doua tabere ce traim pe maluri diferite, dar ne adapam din acelasi rau care ne desparte. Podurile nostre sunt daramate inainte de a fi con