Oare ce i s-ar mai putea spune purtătorului de cuvânt al PSD, Dan Șova, după declarația scandaloasă conform căreia la Iași nu a fost un pogrom în iunie 1941? Să-i argumentezi că la Iași a existat totuși un masacru și că autoritățile române sunt principalii vinovați? Să-i arăți poze cu copii și oameni nevinovați uciși ca să înțeleagă durerea? Să-i înșiri motivele pentru care Ion Antonescu a fost nu un erou, ci un criminal? Să demonstrezi implicarea profundă a României în Holocaust?
Dar de ce am mai face toate astea dacă lucrurile au fost deja stabilite cu autoritate științifică de ani de zile și de către numeroși istorici din România și străinătate? Dezbaterile istoriografice de acum, din lumea academică serioasă, sunt pe detalii, nu pe date elementare și adevăruri solide. Un simplu excurs de documentare prin biblioteci sau măcar lectura Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România, care este public pe internet, ar fi lămurit problema.
Are rost, atunci, să ne obosim să-i povestim pe scurt cărțile și documentele domnului Șova? Și chiar vrea reprezentantul PSD să știe cum au stat lucrurile de fapt? Sau a fost deja convins de cărțile plagiate și negaționiste pe care le citește?
Cu scuze pentru insistență, ar mai fi și alte întrebări. Pe pildă: ce a învățat dl. Șova în Facultate de istorie? (dacă nu știați, politicianul de la PSD a absolvit, pe lângă Drept, și Istoria, la Universitatea București, în 2001). Nu m-ar mira să nu fi aflat nimic de la cursuri despre implicarea României în Holocaust, pentru că nici la celelalte facultăți de istorie din țară nu s-a vorbit multă vreme despre pogrom, despre uciderea și deportarea evreilor sub autoritatea statului român. Totuși, în cazul în care era realmente interesat de subiect, dl. Dan Șova avea datoria elementară – ca absolvent de istorie și ca reprezentant al PSD de
