Cum va evolua presa pe Internet în următorii zece ani? Observăm deja nişte semne ale viitorului în felul în care publicaţiile încearcă să se redefinească în era Internetului. Modelul de pînă acum, cel puţin în cazul ziarelor şi al revistelor, era că plăteai o sumă fixă pentru toate articolele. Nu ştiu dacă acea sumă era plătită pentru fiecare dintre ele, pentru suma lor sau pentru ele plus altceva, dar cred că jurnaliştii trebuie să-şi pună această întrebare, dacă doresc să mai publice în secolul acesta. Tagma ziariştilor se află în centrul unei revoluţii care are, într-o parte, computere capabile să construiască fraze din agregarea conţinutului de pe motoarele sociale şi, în alta, utilizatori care nu mai respectă ideea clasică de jurnalist.

The Economist, I presume?

Internetul a pus la zid jurnalismul şi îi supune pe producătorii de ştiri la o presiune imposibilă, mai mare decît a ciclului de ştiri de 24 de ore. Un ziar local nu are cum să intre-n competiţie cu întreg Internetul, iar ideea de fidelizare a cititorilor este greu de realizat fără nişarea conţinutului şi, automat, a consumatorilor. Adesea citatul succes al publicaţiei The Economist se datorează unei combinaţii fericite de articole semnate anonim cu un limbaj inteligent, dar nu foarte complex, dînd impresia oricărui politician sau strateg „de canapea“ că şi el este înţeles. Cu părere de rău vă informez că vorbim aici de o şmecherie de marketing, şi nu de vreun model de succes. Site-ul publicaţiei are un aşa-numit paywall de toată frumuseţea, adică se oferă acces la conţinut contra unei sume lunare deloc modice. Această soluţie funcţionează nu datorită noutăţii sau popularităţii sale, ci pentru că revista transmite ideea de elitism sau de jucător global.

Revenind la firul principal şi lăsînd cazul The Economist de o parte, este important de menţionat că publicaţiile şi trusturile de