- se dedică tuturor doamnelor ce (incă) n-au dat nume unor străzi -
Femeia despre care vă vorbesc aici avea – se spune – părul negru aruncat pe spate şi, deasupra ochilor vii, nişte sprîncene remarcabile; era înaltă la trup şi momentul ei de glorie a prins-o într-o rochie lungă închisă la culoare, cu mîneci scurtate, strînsă pe mijloc şi lărgită la poale; în acea zi de vară, această cucoană cu faţa osoasă era palidă în obraji şi avea vocea gîtuită de mînie.
Acum, că aţi parcurs cu bine primul paragraf, păstraţi în minte portretul şi să mergem mai departe – bunăoară, spre centrul Bucureştiului. Vă mai aduceţi aminte că aici, pînă nu de mult, exista un bulevard pe nume Ana Ipătescu. Nu era cel mare mare dintre toate (unea Pieţele Romană şi Victoriei), dar era unul dintre cele mai frumoase – detalii vă poate da dl Andrei Pippidi, în dubla sa calitate de istoric-dilematic al oraşului şi de locuitor al sus-numitului bulevard. Ca mai toate arterele Bucureştiului, şi acest bulevard a schimbat, în timp, mai multe nume: acum un secol, el se chema Bulevardul Colţei; azi, se cheamă Lascăr Catargiu.
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?Iar Ana Ipătescu este chiar femeia pe care v-o descriam (romanţat) mai sus. Imaginaţi-vă: sîntem într-o zi frumoasă de început de vară, anume 19 iunie 1848. Recent se declanşase revoluţia în Ţara Românească, iar Frăţia conjuraţilor – alde N. Bălcescu, Brătianu-tatăl, C.A. Rosetti ş.a. – preluase puterea şi instalase un guvern provizoriu. Doar că în acea zi de 19 iunie, prin trădarea unor capi ai armatei, guvernul era arestat. Vestea i-a năucit pe bucureştenii care animau străzile şi chiar şi revoluţionarii zilei precedente dădeau semne de resemnare şi o luau
