- Istoric - nr. 968 / 7 Martie, 2012 "Am fost preot la Aita Medie...” - Spuneti ca in ’90 s-a simtit in toata zona o relaxare. Cat a durat? - Pana cand nu si-a bagat mai adanc coada UDMR-ul. Nu sunt toti oameni rai... In unele cazuri eu am colaborat cu ei si-i cunosc. Eu am fost consilier judetean, chiar viceprimar... M-am aflat adesea in puncte importante de echilibru, chiar daca nu stiu ungureste deloc... - Ei stiau romaneste? - Slab. Foarte slab. Unii, deloc! Noroc cu nevasta-mea, care traducea. A trebuit sa fie alaturi de mine, desi nu-i era usor, mai ales ca aveam un copil mic, nascut in 1989, in 26 iulie. In ’90, eram consilier la Aita... - Complicate vremuri si dincolo de scena politica! - Da, in calitatea mea de consilier comunal si viceprimar, am trait multe momente unice. M-am bucurat insa in fiecare moment de foarte multa incredere din partea oamenilor. Eu sunt cel care a impartit pamantul celor doua CAPuri si al IAS-ului. Am luat registrul agricol, am format un sfat al batranilor satului, care sa ma consilieze – Nagy bácsi, doamna Ibolya, Benkõ bácsi, domnul Feri, domnul Zoltán si altii cativa - si am facut o treaba buna, multumindu-i pe oameni. Am intalnit si cazuri mai delicate... - ...Privind impartirea pamantului? - Neconcordanta dintre acte si declaratiile oamenilor. Suprafatele consemnate in acte erau mai mici... In anii ’50, in perioada cotelor, care erau inrobitoare, oamenii au declarat suprafate de pamant mai mici... - ...Si ce-ati facut? - Oamenii de aici erau de religie reformata... Am luat Molitvelnicul si le-am cerut sa jure cu mana pe el, in genunchi. Mi s-a parut a fi o metoda prin care sa pot restabili realitatea. M-am dus pe teren, am privit prin teodolit cu oamenii de la cadastru, dupa care am batut tarusii. Nimeni n-a ajuns la tribunal. Cand eu n-am mai fost acolo, si a venit noua conducere la primarie, au aparut alti revendi