Imediat după Crăciunul de anul trecut, în aşa numita republică Transnistria au avut loc alegeri. Din cauza sărbătorilor şi apoi a evenimentelor de la noi, scrutinul separatiştilor a trecut neobservat. Cert este că Igor Smirnov şi Vladimir Antiufeev (şeful securităţii nistrene, implicat în crime în Letonia în 1990) au părăsit puterea după mai bine de 20 de ani. ”Preşedinte” a fost ales Evgheni Sevciuk, un fost miliţian de origine ucraineană. Fostul premier al Moldovei dintre 1990 şi 1991, Mircea Druc, a descifrat, în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, schimbarea de garnitură de la Tiraspol. În viziunea domniei sale, e vorba despre o tentativă de extindere a sferei de influenţă a Ucrainei, chiar în dauna Rusiei, asupra Transnistriei şi chiar a întregii Republici Moldova.
● Jurnalul Naţional: Aţi locuit la sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut la Cernăuţi, parte a RSS Ucraineană. Se manifesta atunci naţionalismul ucrainean?
● Mircea Druc; Da, şi încă cum. Noi, românii, ca şi polonezii, evreii sau ruşii eram consideraţi ca un fel de duşmani ai noului val naţionalist ucrainean. Cu toate că nu eram aşa, eram văzuţi ca un factor de rusificare, pentru că la noi, limba de comunicare cu autorităţile era rusa, nu ucraineana. Eu eram cadru universitar şi voiau să mă oblige să ţin cursurile în ucraineană, limbă pe care nu o ştiam, nu în rusă.
● Şi acum mai persistă tensiunile ruso-ucrainiene? Ce rol are Transnistria în toată povestea asta?
● Problema nu e aşa de simplă. Un factor major de tensiune e Crimeea, unde sunt 75% ruşi. Chiar am vorbit cu un fost consilier al lui Boris Elţîn, de curând, care mi-a spus că la Crimeea nu se renunţă. Transnistria e văzută de ambele părţi ca o placă turnantă, cu un rol economic important. Ucrainienii, unii dintre ei, au teorii halucinante. Zic că mare parte din Belarus e a lor, ca şi Transnistria, Basarab
