Rezultatele primei etape a sezonului au fost extrase dintr-o chinuială exemplară a fotbalului. Aşadar, nici un demers al intersezonului, la nici o echipă, nu a fost de natură să tulbure aşezata monotonie a mediocrităţii. Speranţele optimiştilor incurabili au fost din nou puse pe butuci. Obişnuinţele păguboase ale campionatului au o vigoare impresionantă, nu se lasă nicicum ofilite de adierile bunelor intenţii.
Luni, când s-au jucat ultimele două meciuri ale rundei inaugurale, am avut dovada cea mai convingătoare a faptului că întâmplarea domină logica în competiţia noastră internă. Iar într-un fotbal în care voia întâmplării este suverană, într-un campionat în care orice tentativă de aşezare logică eşuează lamentabil, despre valoare nici nu poate fi vorba.
Concordia Chiajna n-a cheltuit cine ştie ce invenţii strategice pentru a se impune în faţa gălăţenilor. Condamnaţii la retrogradare chiar au părut că s-au încălţat cuminte pentru meciul cu Oţelul. Remarcabil a fost doar efortul cheltuit de campioni pentru a fi penibili, efortul cheltuit de campioni pentru a se menţine sub adversar. Dincolo, la Piatra-Neamţ, studenţii Sportului au sfidat cu tupeu o geografie a fotbalului aşezată convingător în timp. Or, un asemenea afront te pune pe gânduri. Dacă nici cooperativa nu mai este ce-a fost odată, atunci ne-am dus dracului. N-avem decât să pariem pe marulă, fiindcă până şi în structură orice logică e nulă.
E clar. Fotbalul nu se mai joacă. Fotbalul a devenit o joacă. O joacă pe care impostorii o confiscă tot mai pe faţă şi doar în interes propriu. Publicului larg îi rămâne doar spectacolul public pe care corifeii fotbalului îl oferă cu mare nesimţire. Două declaraţii care fac în aceste zile carieră în media depăşesc chiar şi cele mai îndrăzneţe aşteptări. Una, nici nu se putea altfel, aparţine domnului Dumitru Dragomir. Cealaltă, chiar şi mai şocant
