În primele zile de după Revoluţie, „România liberă" a fost tipărită şi vândută într-un tiraj de peste un milion de exemplare şi a constituit una dintre cele mai credibile şi nepărtinitoare surse de informare.

Prin redacţia „României libere" au trecut şi Tia Şerbănescu, Anton Uncu, Boris Buzilă şi chiar Vadim Tudor. De acesta sunt legate multe întâmplări, mai mult sau mai puţin hazlii. Era extrem de imprevizibil. De pildă, a venit odată la Sibiu - pe când eu eram şeful subredacţiei de acolo - şi, cunoscând o tânără şi frumoasă poetesă, dar care nu avea post, s-a dus cu ea de mână la Inspectoratul Şcolar şi i-a spus inspectorului-şef că dacă până vine el de pe teren această profesoră de limba română care scria şi poezii nu are post titular la cel mai bun liceu din Sibiu îl zboară...

Acesta m-a sunat pe mine, alarmat, îmi spune povestea, la care eu îi sugerez că, dacă se mai întoarce, să-l dea pe uşă afară pe Vadim Tudor, pe răspunderea mea. Dar n-a mai mers la el, pentru că eu i-am explicat lui Vadim că am soţia tot profesoară, însă pentru că nu are definitivatul nu poate participa la concursul anual de titularizare, aşa că este, momentan, suplinitoare. A făcut şi alte boacăne, ceea ce l-a determinat pe Octavian Paler să-i dea papucii. A fost luat apoi de Agerpres, unde tot nu semna nimeni articolele.

Însoţitor pentru rubedenia lui Hruşciov

Nu-l pot uita pe Boris Buzilă, refugiat cu familia din Basarabia, în Pianul de Sus din judeţul Alba. Boris Buzilă, ştiind foarte bine limba rusă, era trimis prin ţară cu diferite delegaţii sovietice. Într-o zi a venit şi la Timişoara, unde eram atunci corespondent R.L., cu tovarăşul Grebnev, din C.C. al URSS şi rudă apropiată a liderului sovietic N.S. Hruşciov. Acesta ne-a lăsat mască în momentul în care s-a dus la telefonul din hotel să vorbească cu Moscova, cu familia Hruşciov, să vadă dacă Nina, soţia lid