Până ajunge în băncuţa lui dintr-o şcoală normală, copilul cu handicap se loveşte de refuzul directorului, neputinţa învăţătoarei şi ignoranţa părinţilor colegilor.
Din această toamnă, micuţii cu handicap au prioritate la obţinerea unui loc în orice şcoală doresc părinţii. Teoretic, acest lucru îi va împiedica pe directori şi învăţători să închidă uşa în nas părinţilor.
"Când m-a întrebat o mămică dacă îi accept copilul în clasa mea, îi tremura bărbia şi nu ştia cum să spună că are autism. Timp de două luni, în altă parte, copilul fusese izolat, pus la colţ, mustrat", povesteşte Ioana Tarău, învăţătoare la Şcoala Nr. 5 din Capitală.
Imediat după întâlnirea cu părintele, ea s-a înscris la un curs, pentru a înţelege ce este autismul şi cum trebuie să lucreze cu puştiul la clasă.
“Ioana, pot să te iubesc?"
Acum, copilul e prieten cu colegii lui, joacă şah în pauze şi-i cere voie doamnei învăţătoare "să o iubească". Participă la cursuri însoţit de “shadow" (o persoană adultă care îl ajută să facă faţă la ore). Orele Ioanei Tarău sunt uneori diferite de ale colegilor, alteori, nu.
"Există zile perfecte, dar şi altele când totul e dat peste cap, când se declanşează criza şi nu ştii ce anume a declanşat-o. În primul moment, toată atenţia copiilor se îndreaptă spre colegul lor, apoi reluăm activităţile, în timp ce fata care e shadow îl linişteşte, fie în sala de clasă, fie în cea alăturată".
Tehnici adaptate de predare
Bunăvoinţa cadrelor didactice este cheia integrării acestor copii. "Ei au nevoie de mai mult suport vizual când primesc o sarcină, de simplificarea comunicării verbale prin folosirea unor termeni scurţi şi clari, de recompensă imediată după îndeplinirea sarcinii", explică Andreea Sorescu, mama unui copil autist şi consultant la Romanian Angel Appeal (care luptă pentru d