Bucureştiul a pier­dut, în ultimii douǎ­zeci de ani, peste o mie de clǎ­diri de patrimoniu din zonele protejate. De cele mai multe ori, pentru proprie­ta­rii lor, reabilitarea şi întreţi­nerea sunt mult prea costisi­toa­re, iar banii pe care i-ar lua prin valorificarea terenului sunt mulţi. Strategia de ocolire a le­gii e bazatǎ pe politica faptu­lui împlinit: clǎdirea este lǎsatǎ - uneori ajutatǎ - sǎ se degra­deze pânǎ ce se constatǎ cǎ nu mai existǎ decât soluţia demolǎrii. Lipsa unei legislaţii care sǎ con­tracareze coerent (prin sancţi­uni, dar şi sprijin care sǎ facǎ suportabile costurile) interesele economice ale dezvoltatorilor imobiliari duce la degradarea ireversibilǎ a peisajului urban.

Când imobilele în cauzǎ se aflǎ sub jurisdicţia administraţiei locale, ne-am aştepta ca ele sǎ aibǎ o soartǎ mai bunǎ. Din pǎ­ca­te, nu se întâmplǎ aşa, iar ca­zul Halei Matache este un trist exemplu. În cadrul proiec­tului strǎpungerii Buzeşti-Berzei au fost deja demolate 78 de clǎdiri. Ilegalitatea demolǎ­rilor a fost constatatǎ tardiv de Curtea de Apel, care a suspen­dat definitiv şi irevocabil auto­rizaţiile de des­fiinţare emise de primarul Municipiului Bucu­reşti. Primǎria s-a grǎbit sǎ demoleze clǎdirile respective în timpul desfǎşurǎrii procesului intentat de asociaţia Salvaţi Bucureştiul. Hala Matache a rǎmas în picioare şi a fǎcut obiectul unor negocieri între organizaţiile din Platforma pentru Bucureşti, Primǎrie, Ministerul Dezvol­tǎrii şi Ordi­nul Arhitecţilor. Concluzia la care se ajunsese la 1 august pre­vedea pǎstrarea Halei Matache pe actualul amplasament şi realizarea unui proiect de rege­nerare urbanǎ pentru zona respectivǎ. Pânǎ la realizarea acestuia, Primăria urma sǎ construiascǎ spaţii provizorii pentru comerţ şi activitǎţi socio-culturale care să revitalizeze zona.

Primǎria nu numai cǎ nu a întreprins nimic în sensul revitalizǎrii z