Între Rusia şi România există o prăpastie uriaşă peste care Traian Băsescu vrea să arunce o punte pe care să poată păşi fără teama că se va prăbuşi în hău când va pune piciorul să o încerce.
Vladimir Putin revine la Kremlin la 20 de ani de la intervenţia Rusiei în războiul civil din Republica Moldova, pe care l-a câştigat Transnistria folosindu-se de Armata a 14-a, transformată între timp în instrumentul de control pe care se bazează Moscova în monitorizarea regiunii. Evenimentul a fost marcat de un soldat rus din aşa numitele trupe de menţinere a păcii prin folosirea Kalşnilkov-ului din dotare împotriva unui tânăr neînarmat, care a avut nenorocul să treacă prin zona de patrulare a militarului pus să apere podul peste Nistru de la Vadul lui Vodă.
La aproape 200 de kilometri de graniţa cu România, Armata a 14-a îşi duce misiunea mai departe, deşi Rusia a promis încă din 1999 că-şi retrage trupele din Transnistria. Bucureştiul nu a negociat niciodată în mod direct acest subiect cu Moscova, pornind poate de la premiza că baza militara rusească are 200 de mii de tone de arsenal depăşit. În schimb cei 1000 de soldaţi aflaţi acolo ar putea oricând să pună în scenă o provocare, după modelul incidentului din Georgia care a dus la Războiul de 5 zile.
Rusia este nervoasă şi impredictibilă, iar ameninţările făcute de Vladimir Putin în ultima vreme nu fac parte doar din repertoriul electoral, ci şi dintr-o strategie pe termen lung prin care Moscova încearcă să proiecteze pe ecranul global naraţiunea istorică a unei mari puteri militare, pregătită să investească 500 de miliarde de euro în tehnologii de ultimă generaţie.
Vladimir Putin, care promite încă din 2000 de când a venit la putere să redea strălucirea şi puterea Rusiei, a ameninţat acum că "instalarea scutului european antirachetă" îl obligă la acţiuni imediate care să ducă construirea propriului s
