Discuţiile cu un om care şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii artei au harul de a-ţi deschide noi orizonturi, care te ajută, prin vastitatea lor, să scapi de cenuşiul cotidian.

Cătălin Ionescu Arbore, directorul Operei Naţionale Bucuresti, este unul din acei oratori fermecători care pot converti orice sceptic la credinţă în puterea salvatoare a uneia din cele mai complexe forme de artă scenică: spectacolul de operă.

Intr-un interviu acordat pentru "România Liberă", Cătălin Ionescu Arbore a vorbit despre statutul Operei în cultura şi societatea autohtone, despre greutăţile pe care le întâmpină instituţiile culturale atunci când vor să se promoveze şi, nu în ultimul rând, despre modul în care arta poate salva un popor de la dispariţie.

Stagiunea aceasta este foarte bogată. Cum aţi ales spectacolele care fac parte din ea?

Ne străduim de ani de zile să aducem în faţa publicului spectacole deosebite, intr-o paletă cât mai diversă. Vrem să găsim formule pentru ca aceste spectacole să fie cât mai atractive pentru public; să explice şi să spună ceva folosind elemente variate, de la frumuseţea imaginii până la gândirea specială pe care o propune spectacolul. Publicul de acum 10 ani gândea intr-un fel, publicul de azi are altă mentalitate şi altă educaţie. El consideră că a sta în faţa unui ecran şi a naviga pe internet este mai comod şi mai atractiv; crede că, astfel, poate vedea ceva ce nimeni nu vede. Cu toate acestea, nimic nu se compară cu fiorul şi trăirea directe pe care le are un spectator când intra în sala.

Care sunt spectacolele-vedetă din această stagiune?

O mare realizare am avut-o anul trecut cu Lohengrin, la Festivalul George Enescu. Este un spectacol în care toate eforturile pe care le-am depus au fost însemnate, dar rezultatul este extraordinar şi face cineste oricărei mari scene a lumii. Repertoriul wagnerian se lărgeşte c