Tragedia declanşată, zilele acestea, de Gheorghe Vlădan, un angajat al M.A.I., care a ucis doi oameni şi a rănit alţi şase, ar trebui să dezmeticească autorităţile. Dezmeticirea lor – care, se presupune, va genera o modificare a legislaţiei, o schimbare a abordării problematicii ce ţine de eliberarea unui permis de port-armă şi de evaluarea psihologică a personalului din M.A.I. şi din structuri speciale – nu va putea garanta lipsa pe viitor a altor tragedii similare. Dar măcar se va putea spune că există o strategie de prevenire a lor.
Se pare, însă, că, după domolirea flamei, lucrurile vor reintra în matcă. Aceeaşi matcă generatoare de tragedii similare. Pentru că abordarea problemei, după cum se vede din exterior, se face aplicând tratament nu pentru boala care a declanşat criza. Ci pentru o alta.
La câteva ore după ce pe numele lui Gheorghe Vlădan fusese emis un mandat de arestare, ministrul de Interne anunţa încetarea împuternicirii în funcţia de director al Poliţiei Capitalei a chestorului Vasile Viorel. În baza unui raport mai vechi. Şi după ce ieşise la iveală că la Secţia 14 Poliţie, plângerile depuse pe numele lui Vlădan fuseseră lăsate de izbelişte. E o problemă gravă şi aceasta, mai cu seamă că nu se rezumă la Secţia 14. Un control, făcut de un oficial al Poliţiei Române, la orice secţie din ţară, aleasă la întâmplare, ar putea stabili dacă tergiversarea plângerilor reprezintă doar cazuri izolate. Este, însă, greu de acceptat ideea că analizarea, chiar şi cu celeritate, a plângerilor pe numele lui Vlădan ar fi oprit tragedia. Problema reală în acest caz e generată pe de o parte de modul în care Vlădan a obţinut permisul de port-armă, iar pe de altă parte, de modul în care i s-a făcut evaluarea psihologică. Dacă i s-a făcut.
Legea le impune celor care decid să se înarmeze, letal sau neletal
