Unde sint, intreb, gingasele femei de odinioara? In noi, printre noi, cu noi ! Ma uit in lume si, aidoma publicistului angajat din trecut, cuget cu netarmurita admiratie: "Ce binecuvintata risipa, ai facut, Doamne, de energii creatoare!" Nu stiu citi dintre cititorii acestor rinduri detin informatia ca Ziua Nationala a Femeii a fost stabilita in 1909, pe pamint american, in amintirea unui mare mars de protest organizat in 1908 la New York, manifestatie la care au participat, ne informeaza diverse surse, in jur 15.000 de femei adunate pentru a cere imbunatatirea conditiilor de lucru in industria textila a vremii. Un an mai tirziu, in 1910, la a doua conferinta internationala a femeilor socialiste, Clara Zetkin, o activista germana, a propus ca Ziua Internationala a Femeii sa devina simbol al miscarii de emancipare a femeilor, socialiste mai ales. In lumina acestor inceputuri, pinza ideologica in care au fost invaluite momentul si ideea pare sa fi fost mai putin scortoasa decit in anii ce aveau sa vie. Daca ii dam crezare lui G. Calinescu, care arata ca, in societatea taraneasca, femeia insemna „doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii", si care observa ca sotia era, in conceptia barbatului traditionalist, „un tovaras inferior si util, ursit sa procreeze si sa ingrijeasca de gospodarie", parca ne vine mai usor sa intelegem de ce tabloul emanciparii femeilor nu avea coloratura inutila a unui moft, ci nuantele vii ale necesitatii. Fixarea Zilei Internationale a Femeilor in ziua de 8 martie este pusa pe seama unei figuri de marca in sinul miscarii bolsevice, Alexandra Mihailovna Kollontai, fiica de general imperial, aprinsa de focul ideilor marxiste pe vremea studiilor in Elvetia. Din pozitia de Comisar al Poporului pentru Asistenta Publica, Alexandra Mihailovna l-ar fi influentat pe Vladimir Ilici, nemuritorul Lenin, sa capitalizeze si sa formalizeze, pen