Marea Revoluţie din Ianuarie a eşuat lamentabil pentru că era o revoluţie contrafăcută în laboratoarele de propagandă ale Antenei 3 şi a semănat mai curând cu mineriadele din ianuarie 1999 decât cu Piaţa Universităţii originală. Acum, spiritele se agită din nou în Valea Jiului şi nu este o întâmplare.

În 1999, Miron Cozma şi Romeo Beja au fost susţinuţi masiv de Antena 1, Jurnalul Naţional şi Corneliu Vadim Tudor. Sub pretextul revendicărilor sindicale, Cozma a încercat să răstoarne în mod violent guvernul şi dacă ar fi reuşit, ar fi răsturnat probabil ordinea constituţională democratică a ţării.

Astăzi, aceleaşi forţe care au stat în spatele marşului spre Bucureşti al minerilor în 1999 încearcă să reediteze evenimentele de atunci cu o consecvenţă şi o lipsă de imaginaţie absolut remarcabile. Şi tot ca atunci, televiziunile lui Voiculescu sunt în prima linie a propagandei de glorificare a „ortacilor''.

Începând din 1990, minerii au reprezentat principala forţă de luptă împotriva reformelor democratice şi statului de drept în România, adică principala forţă contrarevoluţionară utilizată pentru a limita sau chiar anula libertăţile câştigate cu sânge în Decembrie 1989. În ianuarie, februarie sau iunie 1990, în 1991 sau 1999, ţinta minerilor a fost întotdeauna aceeaşi - reforma - fie că a fost vorba de reforme politice, fie de reforme economice. Nici în 2012 lucrurile nu stau în mod diferit.

Din 2005, România a trecut printr-un proces de reformă crucial, deşi departe de a fi fost perfect, pe care l-am crezut ireversibil. Degradarea gravă a procesului politic democratic, atacurile constante la adresa unor instituţii ale statului de drept precum DNA, ameninţările mai mult sau mai puţin deschise la adresa unor jurnalişti şi limbajul din ce în ce mai vulgar şi intolerant propagat zi de zi de aşa numitele televiziuni „de ştiri'' ne demonstrează