Lucrarea lui Duchamp Roata de bicicletă, citată scenografic, o­cupă avanscena la ridicarea cortinei şi ne avertizează că sîntem în faţa unui demes sincretic, ce depăşeşte cadrele coregrafiei sau ale teatrului. Latinescul ruota (roată) e cuvîntul în jurul căruia se învîrte universul poemelor medievale Carmina Burana, din care compozitorul Carl Orff a selectat 24 pentru celebra sa cantată vocal-simfonică omonimă. Poemele medievale scrise în latină, germană şi franceză veche înalţă un imn profan nestatorniciei norocului şi capriciilor sorţii. Poemele Carmina Burana (în traducere, Cîntecele de la Beuren) vorbesc despre efemeritatea vieţii şi a plăcerilor ei, despre ispita beţiei, a lăcomiei, a tentaţiilor de tot felul, ce învîrt soarta omului pe degetele Fortunei. Ironic şi moralizator, licenţios pe alocuri, caracterul burlesc al poemelor transpare în muzica lui Carl Orff, compusă ca o apoteoză a zeiţei norocului. Aceasta e şi abordarea dramaturgică propusă de coregraful Gigi Căciuleanu în Carmina Burana, spectacol de teatru coregrafic realizat cu actorii Teatrului Naţional Tîrgu-Mureş şi studenţii Universităţii de Arte din Tîrgu-Mureş, la Naţionalul tîrgumureșean. Capacitatea coregrafului Gigi Căciuleanu de a dramatiza partitura şi de a crea un scenariu dramatic dintr-o cantată consacrată pentru valoarea ei muzicală se traduce în invenţia coregrafică ce organizează nucleele narative, gîndite pentru a pune în valoare corpurile (frumoase în imperfecţiunea lor) şi abilităţile de mişcare ale actorilor cu care lucrează. E meritoriu şi coerent efortul întregii distribuţii, fără de care spectacolul a fi rămas doar o idee. Carmina Burana de Carl Orff oferă contrapunctul muzical pentru fragmentele poemelor latine rostite în scenă de Monica Ristea, interpreta Fortunei, cea care manipulează şi manevrează, amuzîndu-se copios, destinele muritorilor. Monica Ristea interpreteaz