La ora pranzului la usa carciumii opreste masina cu militari. Inarmati cu lopeti au venit sa scoata locanicii din zapada. Intre timp si carciuma se umple. Intram iar peste petrecareti. Beau si sustin in continuare ca nu pot munci ca n-au lopeti...
Soldatii intra in curtea batranilor si se apuca de treaba.
Militarii impanzesc satul. Tinerii locului se tin dupa ei. Cu mainile in buzunar se multumesc sa priveasca. La Puiesti au venit, pe rand, militari din toate armele. Multi dintre ei au mers si kilometri prin nameti pentru a ajunge la sinistrati. Zile in sir echipamentele de pe ei, de proasta calitate, nu au mai apucat sa se usuce. Pentru ei, frigul si zapada par ca nu mai conteaza. Si nici nu au cum sa se planga. Ordinul e ordin. Isi storc sosetele si se pun din nou pe treaba.
Am fost sunati in acele zile de o mare firma din Bucuresti dornica sa ajute. Le-am vorbit despre acesti oameni si au alocat un milion doua sute de mii de euro pentru echipamente si dotari pentru angajatii ISU. Poate doar asa le multumim cumva acestor soldati pentru miile de case scoase din nameti.
Seara, in Puiesti s-a pus pe nins. Meteorologii au avut dreptate. Nebunia a inceput. Suntem in comuna Puiesti si incercam sa ajungem intr-un sat unde oamenii de aici spun ca zapada ajunge si la 7 metri.
Utilajele incearca sa tina drumul curat. In zadar.
Ramanem blocati in mijlocul campului.
Cu greu ajungem in satul Lunca si ne adapostim intr-o casa acoperita de nameti, ingropata la cativa metri sub zapada. Casa domnului Radu. Cand ne-am culcat erau minus 4 grade. Am dormit cu patru plapumi pe noi. Nu va imaginati ce frig am indurat azi noapte. Totul e inghetat, iar noaptea, in plin cod portocaliu, s-a mai asternut un metru si jumatate de zapada peste nametii de afara. La minus 4 grade, noaptea aproape ca ingheti. Te doare carnea de pe tine, te dor oasele, tot co
