- Cultural - nr. 970 / 9 Martie, 2012 Intr-una din zile, Moartea, infasurata intr-o mantie neagra, trecea printr-un sat. La poarta unei case auzi un oftat: "Of, Doamne, ce sa mai fac cu ei?” Moartea, vazand-o pe femeie cu capul intre palme, se aseza langa ea pe banca si dupa aceea o intreba ce s-a intamplat, iar femeia ii raspunse: "Sunt vaduva si am cinci copii micuti, carora nu am ce sa le dau de mancare”. "Aha, se gandi moartea; taci ca am nimerit-o; imi fac mare pomana cu ea, daca ii voi lua macar un copil. O mai scap de griji.” Apoi zise tare: "Femeie, da-mi un copil sa-l iau cu mine! De acum n-o sa-ti mai ceara de mancare, nici imbracaminte si o sa poti mai usor sa ingrijesti pe ceilalti. Dar sa stii ca nu ti-l mai dau inapoi”. Femeia statu mult pe ganduri. "Bine te-ai gandit cucoana. Ma duc sa-ti aduc unul.” Femeia intra in casa, dar aici nu mai merse treaba asa de repede. Vaduva se uita lung la toti copiii, care dormeau unul langa altul. Ii ridica, unul cate unul in brate, se uita la el si apoi il lasa jos pe pat. Atunci Moartea zise: "Lasa-ma sa aleg eu, caci vad ca nu te induri sa-i dai. Da-mi-l p-asta mai mare, caci cu el cheltuiesti mai mult decat cu ceilalti.” "Vai, cucoana, cum sa ti-l dau? El e cel mai mare si in el mi-e toata nadejdea pe viitor.” "Din partea mea poti sa-l tii. Da-mi-l pe-al doilea.” "Cum sa-l dau eu pe Vasilica al meu? Numai el ne face sa uitam de necazuri. Ne inveseleste pe toti cu glumele lui si fara el casa ar fi pustie.” "Daca ti-e atat de drag, zise Moartea, iaca nu-l mai iau, dar da-mi fetita, caci dupa urma ei o sa ai mai multe griji decat bucurii!” "O, cucoana, ai ales pe cel mai drag copil. In curand se va face maricica si imi va ajuta la treburile casei noastre.” "Bine, ti-o las, daca tii la ea atat de mult. Da-mi repede pe cel mai mic, caci pana s-o face el mare, e vreme!” "Vai cucoana, cum sa-ti dau eu pe cel mai dra