Traian Băsescu a fost ani de-a rândul locomotiva care i-a adus pe democrat-liberali la putere. Acum, preşedintele României pare mai degrabă ancora care îi trage departe de electorat. Să mă explic. La ultima întâlnire cu poporul, via tribuna Parlamentului, Traian Băsescu a spus următoarele: “Cred că este datoria mea şi a dumneavoastră să găsim soluţii pentru ca în jurul datei de 1 iunie să reîntregim salariile bugetarilor”. Şi-a luat măsuri de siguranţă, nu a promis orbeşte, dar percepţia generală a fost că bugetarii vor avea cardul mai plin de Ziua copilului. Au fost şi alte promisiuni pur electorale, cum ar fi preţ neschimbat la energie pentru populaţie sau reducerea CAS pentru angajat, dar acest lucru este mai puţin important.

Problemele Puterii vin de la avalanşa de declaraţii ulterioare. Premierul Ungureanu a spus ca vor creşte salariile în funcţie de creşeterea economică, iar ministrul Finanţelor a tăiat o chitanţă de două miliarde şi a rostit cuvântul “recesiune” arătând la “îngheţul” încasărilor bugetare din cauza (sic!) Generalului Iarnă. În aceste condiţii, “dezgheţarea” salariilor rămâne o problemă strict politico-electorală şi riscă să distrugă tot discursul anterior al Puterii legat de sacrificiile crizei.

Mai mult, discursul lui Traian Băsescu a creat un orizont de aşteptare, iar dezamăgirea ar putea fi mult mai mare decât mulţumirea adusă de o eventuală reîntregire a salariilor. Pe termen scurt, politic vorbind, Băsescu a repurtat o victorie, pentru că Opoziţia nu putea să aibă o replică din care să tragă beneficii la o astfel de, până la urmă, ipoteză. Dar pe termen lung?

* Masculocratie, via Andrea Paul Vass

Traian Băsescu a fost ani de-a rândul locomotiva care i-a adus pe democrat-liberali la putere. Acum, preşedintele României pare mai degrabă ancora care îi trage departe de electorat. Să mă explic. La ultima întâlnire