Septembrie 1941. Trupele naziste înaintează cu elan în imensitatea spaţiului rusesc. Victoriile obţinute de-a lungul celor aproape trei luni de campanie în URSS au consolidat moralul soldaţilor germani. Wehrmacht-ul şi Adolf Hitler considerau că doar o aruncătură de băţ îi mai desparte de obiectivul principal: cucerirea Moscovei şi capitularea URSS-ului. Un singur lucru le mai provoca o oarecare frustrare: comparaţia pe care o făceau aliaţii între campania lui Napoleon în Rusia, în 1812, şi atacul condus de Hitler asupra spaţiului rusesc.

Imediat după ce trupele germane au atacat Uniunea Sovietică, primul-ministru britanic Winston Churchill, bucuros de faptul că Germania nazistă şi-a mutat atenţia din Vest spre Est, a lansat în spaţiul public comparaţia între Hitler şi Napoleon: „Napoleon a dispărut; un motiv să am încredere...”. Comparaţia a fost apoi preluată de Stalin în apelul pe care l-a adresat conaţionalilor săi; aceştia erau îndemnaţi să reziste invaziei naziste deoarece, în cele din urmă, Hitler va împărtăşi aceeaşi soartă ca Napoleon în timpul campaniei sale din 1812. Astfel, tema asemănării între cele două campanii a fost dezbătută şi utilizată frenetic de propaganda aliaţilor.

Îngrijoraţi de efectele pe care le-ar fi putut avea mediatizarea intensivă a acestei idei asupra moralului soldaţilor, populaţiei germane şi a aliaţilor lor, propaganda de război germană a desfiinţat şi a ironizat în mod punctual comparaţia între cele două campanii desfăşurate la aproape 129 de ani distanţă; naziştii au combătut-o până ce au ajuns să creadă în minciunile propriei manipulări a istoriei.

Revista „Signal”, editată de armata germană şi în România, consacra în numărul din octombrie 1941 un amplu material – intitulat „Istoria nu se repetă”– menit să combată această teorie. Într-un mod cu totul ironic, argumentele pe care le aduce articolul în favoarea