Alegerile locale (din 10 iunie a.c.) sunt prima confruntare reala dintre putere si opozitie dupa declansarea grevei parlamentare din partea celei din urma.
Rezultatele obtinute la primarii, consilii locale si judetene vor fi extrem de semnificative pentru ceea ce se va intampla la "parlamentarele" din noiembrie. Daca PDL-ul, de exemplu, isi va conserva numarul de consilii judetene si primarii, atunci pastrarea procentului dobandit la trecutele alegeri pentru Parlament va deveni aproape o certitudine. Va ajuta, din aceasta perspectiva, maniera de gestionare a afacerilor a noului guvern, mostenitorul benefic al masurilor dure, impopulare, dar necesare, ale guvernului anterior. Sacrificarea "ritualica" a lui Emil Boc si inlocuirea lui cu Mihai Razvan Ungureanu a fost o miscare tactica inteligenta, ce a surprins USL-ul, gruparea opozitiei. Pentru alegerile locale, schimbarea impulsionata de presedintele Basescu este insa tarzie, putinul timp ramas pana la ele nepermitand sesizarea concreta (in buzunare) a relaxarii fata de presiunea recesiunii economice ce bantuie inca Europa. E normal, in situatia data, ca partidele sa fie incrancenate in "batalia localelor", ca fiecare procent din sondaje sa fie cantarit si judecat, ca trendul (ascendent sau descendent) sa fie stimulat sau contracarat. Pentru PDL - ca sa "jucam" pe exemplul luat - situatia din sondaje este jalnica, procentajul de 15% din intentii fiind o premisa certa pentru pierderea guvernarii.
Sondajele sunt, desigur, predictii interesate, cu o probabilitate mai mica sau mai mare de realizare. Reluate mereu de formidabilul aparat mediatic al opozitiei (care simte cu disperare ca pierderea alegerilor de catre aceasta ar insemna aruncarea lui in derizoriu), ele genereaza un inconfort total celor interesati, o febrila cautare de solutii in vederea (cel putin a) pastrarii statu-quo-ului. Conducerea PDL
