Au trecut peste doua milenii de cand legendarul filozof contraria cetatenii atenieni nu numai prin abordarea benevola a unui mod de viata auster, ci si prin critica sa taioasa legata de neajunsurile conventiilor si normelor impuse de societate.
Totusi, intamplarile si anecdotele ce i-au supravietuit isi gasesc relevanta intr-o lume dominata in mare de aceleasi metehne.
Cele mai multe detalii legate de viata lui Diogene le cunoastem de la un biograf omonim, care se presupune ca a trait candva in secolul III i.e.n.
Chiar daca lucrarea lui Diogene Laertius "Vietile si opiniile filozofilor eminenti" este criticata de invatatii moderni pentru accentul pus pe anumite aspecte triviale si nu pe amanuntirea conceptelor si a ideilor pronuntate de filozofii greci, ramane totusi o scriere de interes.
Izgonirea din Sinope
Cunoastem despre Diogene ca s-a nascut in 404 i.e.n la Sinope, o colonie a Miletului care se afla pe tarmul sudic al Marii Negre. Iese din anonimat cand este implicat intr-un scandal, alaturi de tatal sau, zaraful Tresius, legat de zdobirea unui numar de monede.
Motivatia din spatele acestui act, dupa cum aminteste Laertius, ar fi fost interpretarea gresita a spuselor oracolului din Delphi sau al celui din Delos, in functie de marturie.
Abia dupa ce a fost alungat din Sinope, Diogene si-ar fi dat seama ca de fapt oracolul nu s-a referit la distrugerea monedelor in sine, ci la obiceiuri, cuvantul folosit de acesta pentru denumirea celor doi termeni fiind acelasi ("nomisma"). Inarmat cu aceasta noua revelatie, se indreapta spre Atena, hotarat si sigur de noua lui menire in viata, adica cea a discreditarii oricarui fel de randuiala.
Fuga sclavului Manes
Indata ajuns in acest oras, Manes, sclavul care il insotise in tot acest drum, decide sa-si ia soarta in prop
