În ultimele decenii, Europa a făcut progrese semnificative în ceea ce priveşte atragerea femeilor în câmpul muncii. Rata de ocupare a forţei de muncă feminine este de 62%, în creştere de la 55% în 1997. Femeile înregistrează, de asemenea,mari progrese din punct de vedere educaţional, reprezentând 60% din noii absolvenţi de studii superioare. Uniunea Europeană a contribuit la această evoluţie pozitivă prin acordarea de sprijin legislativ şi financiar.
În ciuda progreselor menţio-nate, există totuşi un deficit semnificativ în ceea ce priveşte reprezentarea femeilor în posturile de conducere ale întreprinderilor. Multe femei calificate se lovesc de rezistenţa „plafonului de sticlă" în ascensiunea lor către vârful ierarhiei corporatiste. Datele actuale nu sunt deloc promiţătoare: doar unul din şapte membri ai consiliilor de administraţie (13,7%) ale companiilor de top din Europa este de sex feminin şi doar unul din 30 de preşedinţi ai acestor consilii (3,2%) este femeie. În România, situaţia este chiar mai rea, femeile reprezentând doar 10,3% din membrii consiliilor de administraţie.
Progresele înregistrate în ultimii ani nu sunt remarcabile. Paritatea bărbaţi-femei în consiliile de administraţie din Europa a crescut cu 1,9% din luna octombrie 2010 până în luna ianuarie 2012, în comparaţie cu o creştere medie pe termen lung de 0,6% pe an în ultimul deceniu. Totuşi, Franţa, care a impus cote de paritate bărbaţi-femei în consiliile de administraţie începând cu 2011, reprezintă aproximativ jumătate din creşterea înregistrată la nivelul UE. În general, schimbările se produc în continuare extrem de încet. Păstrând ritmul din ultimii ani, am mai avea nevoie de încă 40 de ani pentru a atinge o paritate aproximativă a reprezentării în consiliile de administraţie. În cazul companiilor mari, putem vorbi chiar de o scădere a numărului de femei-preşedinte la n