Calitatea proastă a apei în Ucraina reprezintă un pericol pentru un sfert din populaţia ţării, potrivit OMS. În estul Ucrainei concentraţiile normale de clorură sau amoniac depăşesc chiar cu 80 la sută nivelul acceptat pentru apă potabilă.
În 2002, Ucraina avea sisteme de apă şi canalizare în procent de 74% în mediul urban şi de 9% în mediul rural. De trei ori mai puţin ca în Rusia şi de patru ori mai puţin comparativ cu Belarus. Sisteme vechi însă care aduc la robinete o apă ce nu poate fi folosită nici după fierbere. Un reportaj de Andreea Orosz
Teoretic, Ucraina stătea foarte bine la capitolul apă curentă în perioada sovietică: oraşele erau acoperite complet în timp ce la sate procentul atingea 94 la sută. Canalizarea înregistra în aceste zone însă un procent considerabil mai mic.
Căderea URSS a provocat şi colapsul sistemului. Practic, responsabilitatea pentru apă şi canalizare a căzut în sarcină autorităţilor locale, care s-au trezit că nu au fondurile necesare.
Rezultatul: apa curentă şi canalizarea au început să aibă de suferit, tarifele au crescut în timp ce populaţia a început să –şi pună tot mai multe semne de întrebare legate de calitatea apei de la robinet.
Sondajele de opinie arată frecvent că peste 70 la sută dintre ucraineni nu cred în declaraţiile oficiale privind calitatea apei.Asta în condiţiile în care autorităţile continuă să dea asigurări că apa este potabilă: „Nu e la calitate europeană, într-adevăr, dar corespunde standardelor”, spun autorităţile”.
Unor standarde depăşite de mult timp, după cum atrage atenţia Tetyana Tymochko de la Liga Ecologică Ucraineană: „apa de la robinet corespunde standardelor naţionale privind calitatea apei potabile. Dar aceste standarde sunt din anii 70 (de pe vremea Uniunii Sovietice) şi ele nu au fost revizuite. Deşi au fost aprobate noile standarde privind c
