Întâmpinare

Pe Liviu l-am întâlnit, întâmplător, pe Net, atras fiind de titlul unui text de-al său, postat pe site-ul reteaualiterara.ning.com, poem intitulat poetul vasilescu la balamuc. Neştiind exact despre ce era vorba şi, mai mult, bănuind vreun atac bezmetic la adresa prietenului meu Lucian Vasilescu, am deschis pagina respectivă. Textul găsit acolo m-a şi liniştit – în privinţa lui Lucian –, dar, mai ales, mi-a incitat curiozitatea vizavi de autor, căruia, după un oarecare timp de căutări, i-am descoperit şi un blog personal, conţinând mai multe producţii literare. Aşa am ajuns fascinat de poetul vasilescu – personaj al mai multor texte purtând semnătura lui Liviu Dascălu –, aşa m-am hotărât şi am reuşit să iau legătura cu el, pe mail, convingându-l că ar cam fi cazul să se ia în serios şi să se concentreze pentru un debut editorial. Fiindcă, „părintele” poetului vasilescu este un spirit extrem de nesigur pe uneltele lui literare, un tânăr scriitor aflat încă în zodia căutărilor şi care scrie poezie numai cu piatra de moară în spinare, un om aproape lipsit de certitudini (şi, mai cu seamă, de cea a talentului său) – probabil, şi ca o consecinţă a studiilor filosofice pe care le-a parcurs şi, în cadrul cărora, alegerea temei lucrării de doctorat spune, iată, destul de mult. Nu-mi rămâne decât să-i urez un călduros bun venit în literatura română.

bla bla

şedeam în pat uitându-mă la un film cu clint eastwood

acoperit până la bărbie cu o pătură deşi

nu era frig

doar că am mâinile îngheţate

(ca ale unei femei –

îmi trece prin minte

privindu-l pe clint aprinzându-şi cu un chibrit

ţigara şi privind

prin fumul învăluitor albastru).

într-o poezie

chiar îi spuneam unei tipe

de care eram îndrăgostit

după al nu ştiu câtelea mail la care nu-mi