Un recent studiu italian arată că lungimea penisului a scăzut cu 10% în ultimii 60 de ani, adică în intervalul a doar două generații. Deși atrag atenția asupra unei tendințe de androginie, bineînțeles că autorii studiului dau drept explicație a acestei scăderi a virilității schimbarea mediului de viață. Cu un optimism complet nejustificat științific, impus însă de ideologia corectitudinii politice, autorii lasă să se înțeleagă că fenomenul ar fi reversibil. Nu este deloc așa, voi arăta în continuare de ce.

Pentru a menține un anumit nivel de virilitate într-o populație, e nevoie să existe un anumit grad de selecție sexuală, parte importantă a selecției naturale. Mai exact, e necesar să aibă acces la reproducere doar masculii cei mai virili, masculii alfa. În paleolitic, lucrurile încă se mai întîmplau așa. Din neolitic, accesul la reproducere al bărbaților omega a fost tot mai larg. Iar astăzi accesul lor la reproducere e egal cu al bărbaților alfa. Sigur că și astăzi masculii alfa au un succes sexual mult mai mare decît cei omega, numai că sexul lor e decuplat de reproducere. Un sex fară finalizare, în fapt, pentru că adevărata finalizare o reprezintă urmașii. Un singur exemplu cred că e suficient de sugestiv. Dacă în vremea lui Gingis Han succesul social încă mai era suficient de cuplat de succesul reproducerii încît 10% din populația de azi a Mongoliei e formată din descendenți direcți ai marelui conducător politic și militar, astăzi succesul social și sexual al unui bărbat alfa, ca DSK sau Berlusconi, e complet decuplat de reproducere. Aproape orice mascul omega de azi poate să lase mai mulți urmași decît unul alfa. În aceste condiții, nu e de mirare că virilitatea scade cu fiecare nouă generație. Mai vreau să amintesc aici faptul că media calităților copiilor dintr-o generație e totdeauna sub media calității parinților, deoarece apar inevitabil mutații