Finanţiştii şefi ai Europei îşi ratează şi anul acesta ţinta de stabilitate a preţurilor. Aşa că lumea se întreabă la ce e bună Banca Centrală Europeană (BCE)? La împrumutat bani în condiţii avantajoase sau la misiunea ce îi este creionată în statut?

Ei şi ce dacă ratăm şi anul acesta ţinta de inflaţie?! Preşedintele Băncii Centrale Europene, italianul Mario Draghi, e relaxat. În continuare rata inflaţiei se situează peste pragul de 2%, iar Draghi motivează această situaţie cu preţuri crescute la petrol şi taxe mărite în unele state din zona Euro. Sigur, preşedintele BCE se spală pe mâini şi afirmă că politica monetară a instituţiei sale nu are de-a face cu petrolul. Cu toate că preşedintele Braziliei, de exemplu, se plânge de tsunami-ul de bani ieftini care curge inevitabil şi în preţul resurselor naturale tranzacţionate la bursă. În tumultul crizei din zona Euro, BCE a început să uite care este motivul pentru care a fost înfiinţată. Politica monetară trebuie să rămână prioritatea instituţiei. Poate e timpul să ne întoarcem la ce ştim să facem pentru că în orice caz prestaţia de manager al crizei este lamantabilă.

Cameron să ia lecţii de la Romney, nu de la Obama (The Telegraph)

Poate n-ar fi rău ca în timpul vizitei în SUA, premierul britanic David Cameron să îl asculte pe Mitt Romney cu planul său de stimulare a economiei.

David Cameron va încerca marţea viitoare să fie orice altceva numai Gordon Brown nu, care se purta ca un fan adolescentin cerşind orice semnal care putea fi interpretat drept sprijin transatlantic. Actualul premier nici măcar nu va petrece ambele zile ale vizitei sale cu Barack Obama. Dar pe agenda şefului guvernului nu se află nicio întrevedere cu republicanii, deşi are destule în comun cu ei.

Înţelegem, Cameron vrea să normalizeze relaţiile cu SUA, să iasă din paradigmele Blair – Clinton, Blair – B