Paginile 2 şi 3 ale numărului 13 şdin 1965ţ sunt pline de fotografii de mari dimensiuni cu G. Călinescu, alături de reproducerea cunoscutului portret de Ciucurencu. Supratitlul nu dezvăluie însă limpede nefericitul eveniment, pentru că se scrie doar „Omagiu lui G. Călinescu”. Textul care anunţă limpede moartea „ilustrului scriitor şi savant” este cel al lui Mihai Novicov, marcat de o stilistică a bocetului, mai mult decât a unui necrolog. Novicov, criticul principal al stalinismului începutului anilor ‘50, scrie acum despre „Glasurile îndurerate care deplîng azi încetarea din viaţă a ilustrului scriitor şi savant...”. (...)

Însă scriitorii nu au timp să deplângă cu adevărat moartea criticului, căci o altă moarte vine să copleşească câteva numere ale revistei Gazeta literară, cea a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Este semnificativă diferenţa de abordare, la doar o săptămână distanţă, a celor două evenimente. Figura cea mai importantă din punct de vedere cultural este comemorată în două pagini de revistă, pe când pentru liderul partidului ediţia din 25 martie 1965 este cernită integral, toată prima pagină inclusiv frontispiciul este o mare casetă neagră, cu o o poză imensă la mijloc şi cu titlul: „Amintirea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, veşnic vie în inima partidului, a clasei muncitoare, a poporului”.

Textul care anunţă moartea vine din partea comitetului central al partidului şi este preluat integral de revistă. După ce anunţă pierderea, la persoana I plural: „La 19 martie partidul şi poporul nostru au suferit o grea pierdere: a încetat să bată inima tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiu devotat al clasei muncitoare din Romînia, al poporului romîn. Nemărginită este durerea noastră, a tuturor.”, finalul textului, paginat în următoarea pagină, sună aşa: „Adio, scump prieten şi tovarăş de luptă! Numele tău va rămîne veşnic viu în inima partidului, î