Aris Fioretos, fiul unui tată grec emigrat în Suedia din motive politice şi al unei mame austriece, este profesor de estetică la Universitatea din Stockholm. A studiat la mari universităţi unde a şi predat după aceea, este un eseist şi romancier cu cărţi traduse în numeroase limbi ale lumii. În plină criză „elenă” a publicat foarte recent în paginile de foileton ale cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG un eseu sarcastic intitulat 37 de teze despre un tată grec. „Ce gîndeşte bărbatul grec despre credite, Homer şi zei, cum îi este alcătuit lobul urechii şi de ce doar el poate fi stăpînul dezastrului” – se poate citi în chapeau-ul articolului.

În România, la Editura Polirom, cu nişte ani în urmă a apărut, în traducerea Gabriellei Eftimie, romanul Adevărul despre Sacha Knisch. Fioretos a efectuat el însuşi o călătorie în România, a beneficiat de mai multe burse literare, între care şi cea a programului pentru artişti la DAAD, unde i-a fost publicat eseul intitulat „Ţeasta mea neagră” în 2003, un text tulburător despre aventurile unui „cranionaut”, declanşate de situaţii, experienţe livreşti, amintiri şi întîmplări bizare. În postfaţa acestui eseu tradus în germană, poetul Durs Grunbein schiţează şi un portret al lui Aris Fioretos, denumindu-l „prietenul meu însetat de cărţi” şi îşi aminteşte că, întrebîndu-l cum poate fi recunoscut un prieten, răspunsul primit a fost următorul: „Prin aceea că încearcă să facă puţină ordine în durere”.

L-am întîlnit pe Aris Fioretos la Göteborg, în toamna anului trecut, la Salonul de carte din metropola suedeză, cel mai mare din ţările scandinave. Alături de Herta Müller şi Peter Nádas, Aris Fioretos a discutat despre patrie şi limbă pe scena uneia din sălile arhipline de „seminar”, în faţa a sute de persoane. După încheierea dezbaterii, Aris Fioretos a fost dispus să stăm de vorbă. I-am propus să