Nu mai este mult şi va înflori păpădia (Taraxacum officinale). Ea deschide sezonul recoltării plantelor medicinale din flora spontană. Este considerată greşit ca fiind o buruiană incomodă şi nefolositoare, pentru că, aşa cum arată toate studiile farmacologice, această plantă medicinală este deosebit de valoroasă.

Planta înfloreşte în martie-aprilie pe aproape orice suprafaţă cu iarbă. Ca plantă medicinală, are două proprietăţi remarcabile: ajută în bolile biliare şi în cele hepatice. Întreaga plantă are efect tămăduitor: primăvara, înainte de înflorire, se colectează frunzele, toamna rădăcinile, iar tulpinile se culeg în timpul înfloririi. În aceste perioade, organele respective ale plantei au cea mai mare cantitate de latex şi de principii active.

Rădăcinile de păpădie conţin taraxacină - un principiu amar deosebit de valoros în tratarea bolilor digestive. Frunzele conţin proteine, glucide, vitaminele A, B, C şi D.

De regulă, medicii specialişti în bolile de ficat ştiu că păpădia are o influenţă cât se poate de benefică asupra ficatului. Tulpinile proaspete, din care se consumă câte 5-6 pe zi, în stare crudă, ajută rapid în hepatita cronică. În icter şi în afecţiunile splenice, păpădia se foloseşte, de asemenea, cu succes.

Persoanele bolnăvicioase, care se simt obosiţi, ar trebui să facă o cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie. Aceste tulpini ajută la creşterea poftei de mâncare, îmbunătăţesc sucul gastric şi curăţă stomacul de tot felul de substanţe care se elimină greu. Tijele proaspete pot dizolva fără dureri calculii biliari, stimulând activitatea hepatică şi biliară.

Pe lângă săruri minerale, păpădia conţine substanţe curative şi de sinteză foarte importante pentru înlăturarea tulburărilor de metabolism. Datorită efectului său depurativ, ajută în artrită şi reumatism; inflamaţiile ganglionilor se retrag, dacă se ţine până la