După ce, ca într-un roman de Alexandre Dumas, Dan Grigore şi-a dat demisia din CNA pentru că Crin Antonescu îl acuzase de lipsă de onoare, alţi patru muşchetari întîrziaţi din cadrul aceleiaşi instituţii s-au grăbit să trimită conducerii Parlamentului o scrisoare în care acuzau presiunile politice la care ar fi supuşi.
După ce te dezmeticeşti puţin din această ştire halucinantă, încerci să înţelegi ce se întîmplă. Iar ceea ce se întîmplă depăşeşte ridicolul îngîmfărilor cavalereşti pe motive de onoare. Ce se întîmplă, de fapt, e că mare parte din elitele noastre se simt foarte îndreptăţite să deţină responsabilităţi, dar nu prea au simţul responsabilităţii.
Avem, deci, nişte membri importanţi ai unei instituţii de stat importante care se plîng, foarte clar, de “presiuni politice”. Şi totuşi, cînd te uiţi care sînt aceste presiuni pe care le acuză ei, vezi că ele vin… dinspre opoziţie. E vorba, în mare parte, de Crin Antonescu, apoi de un deputat PSD şi altul independent.
Şi atunci te întrebi: oare oamenii aceştia chiar nu ştiu unde se află puterea? Ar fi prea simplu. Cred că ei ştiu foarte bine unde se află puterea, dar, din nefericire, nu îşi doresc o funcţionare autonomă, în acelaşi timp reglementată dar şi independentă faţă de putere, ci doresc o mai mare apropiere de putere, ocrotire mai directă şi pasarea către putere a unei părţi a responsabilităţii lor.
Altfel de ce ar ceda atît de uşor în faţa unor critici din mass-media? De ce s-ar repezi imediat să ceară, la modul generic, “sprijinul parlamentarilor”? Există o lege de funcţionare, dincolo de ea e doar responsabilitatea membrilor CNA să îşi facă datoria. Atîta timp cît ei se reped imediat să ceară la modul generic sprijinul puterii, şi nu modificări tehnice ale unor prevederi, asta înseamnă exact eludarea responsabilităţii.
Absurdul merge pînă acolo încît cei patru membri CNA sp
