Este sărbătorit pe 17 martie, şi se spune că, începând din această zi se deschide pământul şi încep să iasă gângăniile.

De Alexii, cum se spune în tradiţia populară, oamenii curăţă toţi pomii din livadă, iar pescarii mănâncă de dimineaţă, pe inima goală, un peşte viu ca să aibă peste an fir întins atunci când ies cu undiţele sau năvodul pe apă.

Povestea lui Alexie istoriseşte despre Dumnezeu, care tocmai curăţase pământul de gângănii şi lighioane şi le pusese întrun cufăr.

Alexie a trecut prin locul respectiv, iar Dumnezeu îl întreabă unde se duce, iar el răspunde că spre mare. "Atunci, foarte bine, zice Dumnezeu, ia şi cufărul acesta şi aruncă-l în mare".

Cără Alexie cufărul, îl cără, dar curiozitatea îi dă târcoale. Ajuns la mare, nu mai rezistă curiozităţii, cedează tentaţiei şi îl deschide ca să vadă ce e în el. Imediat, lighioanele ţâşnesc şi se risipesc pe pãmânt.

Omul se chinuie şi încercã sã le adune, dar toată munca lui e în zadar. Ca să-l pedepsească pentru greşeala pe care a făcut-o şi, în acelaşi timp, ca să le poată aduna mai bine, Dumnezeu îl preface în cocostârc.

Ziua de 17 martie mai este numită şi Ziua Şarpelui.