Greutatea nu contează dacă te hotărăşti să faci sport. Orice pas e important. Şi cinci minute de mişcare au rolul lor pe drumul reinventării personale. Din păcate, foarte mulţi dintre noi se tem să facă mişcare pentru că se consideră prea graşi. Asta e o mare prostie.

Mişcarea e mişcare şi n-are legătură cu greutatea. Nu ştiu în ce mod pervers, în lumea modernă s-au împletit cele două noţiuni şi cum de s-a ajuns ca o grămadă de specialişti să recomande sportul pentru slăbit.

Problema e că sportul trebuie recomandat oricum, oriunde şi tot timpul. În cazul unei persoane care trăieşte în oraş şi are o muncă sedentară, sportul, mişcarea, e singura salvare de la o moarte prematură sau de la o viaţă lipsită de calitate. Nu contează dacă fumezi, dacă bei prea mult, dacă mănânci dezordonat, sportul te poate ajuta. Numai că trebuie făcut ritmic şi intens, cât de intens poţi.

Sunt convins că de aici trebuie pornit. Din păcate, în şcoala de la noi, cu toată reforma, sportul este o disciplină marginală. Sunt părinte şi mă înfior doar la gîndul că fiica mea şi-ar putea petrece o săptămână fără să iasă în aer liber nici măcar un minut şi nimănui nu i s-ar părea asta ceva anormal. Nici părinţilor, nici dascălilor, nici bunicilor şi nici chiar ei. Trebuie să fac un efort şi să urmăresc ca astfel de nebunie să nu aibă loc pentru că programul ei de viaţă, rutina socială o duce şi o programează pentru o viaţă total sedentară. Şi nu e uşor să fac asta şi ştiu că nu-i e uşor niciunui părinte să-şi salveze copiii de acest flagel.

Dar de ce şcoala face atât de puţin pentru sănătatea copiilor şi atât de mult pentru pregătirea lor intelectuală? M-am întrebat de atâtea ori de ce e sacrificată ora de sport pentru fizică, română, matematică şi alte materii importante? La ce-ţi foloseşte matematica la 40 de ani când cazi cu capul pe tastatura computerului în urma unui ata