Te afli acolo. Sus. Deja consacrat. Valoarea ti-ai confirmat-o. Banii si aprecierea si tratamentul curg in continuare la fel, asa cum i se cuvin acelei valori deja demonstrate.
Ce alegi sa faci tu in continuare dupa ce ai ajuns deja acolo? Aici se decide cine este cu adevarat un caracter si o valoare deosebita. De acea alegere depinde daca ramai acel om demn de apreciere stima si respect, pastrandu-ti stralucirea, sau daca incepi sa palesti pana ramai doar o licarire a trecutului.
Acum doua zile a fost Arsenal - Milan, meciul in care se parea ca o echipa trebuia sa realizeze imposibilul, iar cealalta, doar sa decida in ce maniera avea sa bifeze acest retur inainte de a trece in faza urmatoare a Champions league.
Acest meci m-a facut sa am un sentiment amar legat de cum se poate desfasura o partida la acest nivel care este considerat de cea mai inalta treapta a calitatii sportive. Am vazut un Milan foarte ciudat, care in special in prima repriza, ii lasa adversarului spatii enorme chiar in jumatatea proprie, asistand parca la defilarea lui Arsenal, care si ei poate socati si bulversati de postura pasiva a 'rossonerilor' nu au reusit sa marcheze decat de trei ori.
Ma uitam la Ibrahimovic si la Robinho si nu imi venea sa cred ce vedeam. Unde era acel spirit tanar si entuziast care dribla o echipa intreaga pe cand juca la Ajax, finalizand cu gol? Sau acel titirez ametitor care putea oricand sa intepe echipa adversa cu sange rece dar in acelasi timp cu zambetul satisfactiei inocente in fata reusitei. Desigur, gloria este deja bifata undeva acolo in istoria sportului rege. Dar ce se intampla acum? Acum cand au inca aceleasi capacitati si oportunitati de a face milioane de oameni sa zambeasca plini de admiratie.
Alta zi. Alta echipa. Alt meci. Dar totul pleaca de la aceleasi tipare si rutine. Intrarea la vestiare. Schimbarea hai
