România este singurul stat din lume în care, în aceeaşi zi, a fost anunţată intrarea în recesiune şi apoi, după doar trei ore, majorarea salariilor bugetarilor. Dacă România ar fi fost cotată la bursă, după aceste două anunţuri investitorii ar fi dat ei bani numai să scape de acţiuni. România ar fi fost delistată iar agenţiile de rating care ar fi spus că e o investiţie bună pe viitor ar fi fost date în judecată de deţinătorii de titluri. Dacă România ar fi fost o firmă, acţionarii ar fi cerut în tribunale intrarea în insolvenţă şi vinderea activelor pe bucăţi, la preţuri de nimic.

Politicienii, în frunte cu Traian Băsescu şi noul Boc, MRU, au anulat, cel puţin la nivel de principiu, toate eforturile făcute de români în ultimii trei ani pentru a salva bugetul de stat din ghearele corupţiei şi incompetenţei administraţiei şi mediului politic.

Preşedintele a cerut acum doi ani sacrificii din partea tuturor pentru a salva din moarte clinică bugetul de stat, companiile de stat falimentare şi un mod păgubos şi necinstit de a cheltui banul public promovat de către cei care au acces la puşculiţa publică. În schimbul sacrificiului preşedintele a promis, deşi nu era în măsură, o creştere economică sustenabilă, sănătoasă. Toţi românii au plătit, prin salarii tăiate, inflaţie şi prin pierderea locului de muncă, incompetenţa din ultimii ani a liderilor de la Cotroceni, Victoria şi din Casa Poporului. Şi bugetul a fost salvat, în ciuda sabotării continue a acestui proces dureros de către o mare parte a politicienilor, care încurajează evaziunea pentru a-şi umple conturile personale sau pentru a-şi achita fel de fel de datorii către "băieţii deştepţi".

Pasul următor ar fi trebuit să fie relansarea economică, centrată pe cea mai bună măsură de creştere a PIB care există: crearea de noi locuri de muncă, prin relaxarea fiscalităţii şi prin investiţii masive, care