Nu-i înarmat doar cu o sabie pentru Londra. Ci şi cu multă hotărâre, curaj şi optimism. Cantonat în Poiana Braşov, alături de colegii săi, Florin Zalomir, Cosmin Hănceanu şi Tiberiu Dolnicieanu, Rareş Dumitrescu priveşte deja spre cea de-a doua ediţie a Jocurilor Olimpice din carieră. Iată ce a delcarat într-un interviou pentru ProSport:
Rareş, naţiunile puternice în scrimă organizează deseori concursuri în spaţii neconvenţionale. S-ar putea şi la noi?
Este un lanţ care la un moment dat se poate rupe. Ca să organizezi o competiţie într-o locaţie foarte cunoscută îţi trebuie bani. Ca să obţii banii necesari, îţi trebuie sponsori! Ori ca să atragi sponsori îţi trebuie un timp de expunere pe diferitele canale media foarte, foarte mare. Ei bine, ca să beneficiezi de acest timp de expunere, publicul trebuie să sa fie obişnuit cu sportul pe care-l practici. Atât timp cât în România se difuzează concursuri de scrimă 20-30 de minute pe an la televizor, nu anticipez cum ar putea fi lumea educată în acest sens.
De ce?
Mulţi nu pricep o boabă la noi, dar nu sunt de învinuit. Dacă te duci în SUA şi îi arăţi unuia un meci de soccer, el nu pricep mare lucru. În primul rând îţi trebuie o educaţie pentru scrimă, către toate sporturile frumoase! Şi sunt multe în România! Dar în afară de fotbal românul nu prea se pricepe. Mai vorbesc şi eu cu prietenii şi îi întreb: «Îţi place handbalul?». «Da, da!», vine prompt răspunsul. «Te pricepi la handbal??», continui eu. «Da, da!». «Dar ştii câte jucătoare sunt pe teren? Sau cât e terenul de mare?», marşez eu. «Nu!». Atunci cum poţi spune că te pricepi la handbal?
Spuneai recent că principiul lui Pierre de Coubertin, conform căruia “Important e să participi la Jocurile Olimpice”, nu te convinge…
Da. Eu cred că la modul în care ne pregătim şi la ambiţia pe care o avem nu ne putem întoarce fără o medalie de
