În România, ca oriunde în lume, taximetria e o meserie dură - stresantă şi periculoasă. Circulaţie infernală, şosele infecte, "neamuri proaste" cât cuprinde. Muşteriii? Unii cinstiţi, alţii violenţi, mulţi găinari neplătitori, beţivi, hoţi, perverşi, criminali. Fiecare cu drumului lui. Mai au loc doamnele într-un asemenea sport extrem? Ei bine, da!
Psihologia, înainte de toate
"Păi, da, că în primul rând trebuie să fii puternic din punct de vedere psihic. Să te orientezi, să-ţi pui întrebări, să te pricepi la oameni. Îţi trebuie psihologie, nu?! Pe urmă îţi trebuie oase, ca să stai pe fund 12 ore zilnic, şi să iei toate şocurile străzii în coloană".
Doamna Bica mă priveşte hotărât şi alternativ - când direct, când, reflexiv, în oglinda retrovizoare - cu o pereche de ochi albaştri, clar văzători de multe-n viaţa lor. Părul, alb strălucitor, tuns "numărul trei", e brăzdat transversal de o pereche de ochelari negri de soare, accesoriu necesar şi voalat cochet.
"Asta nu e ca o muncă de birou, unde să mergi, să cunoşti trei-patru oameni, să stai opt ore şi să te-ntorci acasă, la familie. Prea multe femei se opresc aici. N-au ce le trebuie. Dar le-aş da eu din curajul, puterea şi voinţa mea. Că am de unde; am fost mereu singura fată între băieţi. Şi nu că aş fi prea masculină, dar am vrut să nu depind de nimeni. Să mă descurc".
Doamna Bica şi-a făcut "cadou" meseria de taximetrist în iarna lui '96, în Ajunul Crăciunului, gata-gata să se intersecteze cu cu sania Moşului pe bulevard. "Doi ani n-am pus mâna pe volan. Lasă că mare lucru nu condusesem eu nici înainte, că abia prin '93 am luat carnetul. Da' n-am mai avut încotro". Un tramvai tocmai îi băgase în ghips soţul, taximetrist şi el.
Bica de la Gă-bica
Gabriela Grigorescu - "Bica vine de la Găbica, ştiţi... Gă-biţa, Gă-bica, Bica..." - a intrat în pâine tocmai în ziua în car
