Explicatia este simpla, precum in Vietile Sfintilor: El trebuia sa fie cheia Bisericii din Eter la temelia careia satatea Grupul Sinodal de Rezistenta. Si si-a dedicat ultima parte a trecerii sale prin lume, numai pentru a pazi de antihrist aceasta cheie, cu osardie si consecventa credinta, schimbandu-si chiar propria sa viata si destin. Ca are si o contributie mai mare, gasind primul mijloacele tehnice ale undelor radio, oferindu-se tuturor posturilor de la Madrid pana la Atena cu emisiuni religioase, predici, conferinte politice in romana si in limbile respective, prefigurand, chiar, „Europa libera” si convingandu-i de necesitatea vaporului dotat cu emitator puternic pe generalii Radescu, Puiu Petrescu, Ion Gheorghe, Chirnoaga, Ulea, chiar pe Carol al doilea care da fonduri, pe amiralul Dumitrescu, pus de englezi comandant de distrugator pentru care cauta marinari romani, ca si cu diplomatul turc Suphi Tanrioer, este si acesta adevarul trudei lui.

Dandu-i misiunea diasporica, Grupul Sinodal gandise legatura religioasa intre romanii de pretutindeni prin Duh Sfant, ei continuand aici a sluji dreapta credinta aparand-o de influenta bolsevica, el salvand de aceasta bisericile de dincolo. Dar posibilitatea de a se simti, in timp real, impreuna la slujba, adica formand prin rugaciune comuna o Biserica unica, a dat-o aceasta Biserica din Eter. Care atunci s-a infaptuit, iar apoi s-a continuat devenind traditie. Poate cea mai temeinica traditie prin care s-a pastrat la romani acea incredere in Biserica, nealterata de manevrele slujitorilor vanduti din oficialitatea statal-ortodoxa. Ceea ce, impreuna cu pastrarea cultului religios in familia romaneasca si prin ea, a condus la marea inflorire de dupa 1989.

Facand in anii nostri, din media religioasa, o realitate bine consemnata de credinta contemporana, Biserica din Eter devine un universal lacas al Duhului S